Prezentare

Consolidarea vieţii săteşti în localitatea Troaş s-a realizat undeva pe la mijlocul secolului al XVIII –lea. Acest fapt a determinat, în mod firesc apariţia vieţii religioase în localitate – construirea bisericii. Lăcaşul de cult a fost construit de un meşter local, cioplitor în lemn (după inscripţiile bisericii, el se numea Matei), care îndeplinea în acelaşi timp şi slujba preoţească.
Pe la 1813 s-a zugrăvit interiorul bisericii, de către zugravul Nicolae, iar înaintea primului război mondial, biserica a fost lipită în exterior cu lut, peste care s-a dat cu var; după 1941, când a fost părăsită, în urma construirii noului lăcaş de cult, biserica de lemn a fost lăsată pradă intemperiilor. În 1966 s-au luat măsuri de conservare şi consolidare, astfel fiind îndepărtat stratul de lut care îmbrăca pereţii bisericii, cu toate acestea pictura exterioară nu a mai putut fi salvată.
Modul de construcţie al bisericii din Troaş este cel tipic bisericilor de lemn din acea perioadă şi a celor de pe Valea Mureşului (fundaţie de piatră, pereţi din bârne orizontale de gorun, încheiate la capete în sistemul de prindere de tip „coadă de rândunică”, consolele de susţinere a acoperişului au şi un rol decorativ); intrarea în biserică se face prin două uşi alăturate, situate în peretele Sudic; cea principală dă în naos, iar cea secundară în pronaos; turnul bisericii (înalt de 11,55 m) se armonizează cu corpul bisericii.
O atenţie deosebită merită biserica din Troaş, în privinţa calităţii picturii. Executată în tempera, pe un strat de ghips, iar la îmbinările scândurei pe pânză lipită, pictura acoperă în întregime interiorul bisericii, având un program iconografic complex ce cuprinde picturi: de la Sfânta Treime şi Jertfa lui Avram – altar, sfinţii mucenici şi câteva scene biblice – naos, respectiv Sfintele Mucenice – pronaos.