Face parte din suita de clădiri reprezentative pentru arealul arhitectural al centrului oraşului. Clădirea a fost construită din iniţiativa nobilului Jakob Bibics – „patronul localităţii din acele vremuri”, cât şi a episcopului de Cenad - Engel Antal. Utilitatea imobilului, reprezentativ pentru acele vremuri, remarcat şi azi a fost de mănăstrire a călugărilor piarişti de la Szeged şi gimnaziu pentru populaţia locului (fii de nobili şi oameni înstăriţi).
În gimnaziu, ţelul principal al procesului de învăţământ era alături de educaţia religioasă, însuşirea limbii latine. De asemenea se punea mare accent pe gramatică şi pe studiul operelor clasicilor antici, precum Cicero, Virgil, Ovidiu etc.
La 1788, împăratul Franz Josef al II-lea ordonă închiderea Convictului, din lipsă de bani, iar călugării piarişti au fost transferaţi la Timişoara, alături de nu mai puţini de 1.752 de tineri nobili de pe întreg comitatul Aradului, şcoliţi aici în spiritul celor mai înalte canoane ale vremii.
