Prezentare
Dominând regiunea şi drumul de acces spre „inima” Munţilor Codru-Moma, cetatea ridicată în centrul unui cnezat românesc, datează din secolul al XIII-lea. Importanţa cea mai mare a avut-o în perioada sec. XVI-XVII, prin 1552 făcând parte din sistemul de apărare a vestului Transilvaniei, mai ales după căderea Ineului în mâna turcilor la 1566. Din aceste considerente se trece la amplificarea cu noi întăriri, printre care şi bastionul din partea de Nord-Est, când cetatea primeşte oarecum amprenta arhitecturii Renaşterii cu elemente similare cetăţii Şoimoş. Probabil tot atunci s-au adăugat în unele sectoare mai vulnerabile noi rânduri de ziduri paralele, din piatră de stâncă, completate apoi cu piatră de râu şi cărămidă cu mortar foarte rezistent, folosindu-se varul de Agris.
În 1574 cetatea a fost pierdută şi apoi recucerită de ardeleni în 1596. Între 1599 şi 1601 cetatea Deznei se găseşte în posesia lui Gaspar Kornis, aliat al lui Mihai Viteazul, care a uşurat trecerea domnitorului prin această zonă în drum spre Praga.
Între 1601 şi 1658, cetatea cunoaşte mai mulţi stăpânitori, fiind donată în 1619 de către principele Gavril Bethlen lui Marcu-Cercel Vodă. Cucerită în 1658 din nou de către turci, odată cu Ineul, cetatea Deznei dispare ca fortificaţie în deceniile următoare.
Potrivit unei legende Ladislau Nagy de Peretseny (1817) afirma că denumirea cetăţii derivă din numele regelui dac Decebal.
O altă legendă ne spune că turcii ar fi adunat în cetate un mare număr de fete, destinate haremului unui şef militar. Neputând scăpa, una din fete, pentru a evita trista soartă ce le aştepta, a reuşit să se furişeze până la depozitul de pulbere, căruia i-a dat foc. În acest sens, cercetările recente nu exclud un sâmbure de adevăr al legendei, întrucât anumite semne fac verosimilă distrugerea cetăţii prin explozie.
Până în prezent s-au păstrat trei ziduri mai importante din sectorul bastionului principal de odinioară. La fel se disting urmele celorlaltor ziduri, conturul curţii interioare şi fragmente din şanturile cetăţii.