Prezentare
Prin actul de donaţie făcut în primăvara anului 2008 de către artista Eugenia Hagiu Popa (fiica artistului), casa părintească, renovată, a pictorului Eugen Popa (1919–1996) şi o semnificativă colecţie de artă, completată cu piese etnografice, au intrat în proprietatea domeniului public, cu statut de casă memorială şi colecţie de artă. Spaţiul păstrează elementele principale ale încăperilor cu destinaţie de locuit, unde se regăsesc: salonul mobilat cu piese în stil florentin, atelierul artistului, o cameră mică, amenajată cu piese etnografice, şi o încăpere care reţine obiecte ce fac trimitere la istoricul zonei, implicit la cel al familiei Popa.
Lucrările de artă, în cea mai mare parte pictura, expuse în salon, atelier şi în hol sunt realizate de Eugen Popa în perioada 1940–1980. Portretul soţiei, cele ale părinţilor, casa veche părintească, o serie de autoportrete cu pălărie stil Rembrandt, vin să însufleţească şi să (re)compună o atmosferă familială. Podul casei, complet şi modern renovat, este o mansardă nedelimitată prin pereţi, unde predomină lucrările pictorului, majoritatea din anii 80 şi până în 1995. Alături de naturi moarte, peisaje din Săvârşin sau de la Otopeni, cicluri de desene (Portretul, Nudul, Zbor, Structuri vegetale), aici pot fi văzute lucrări semnate de Jean Al. Steriadi, Corneliu Baba, George Apostu, Ion Gheorghiu şi diferite obiecte de artă decorativă din Extremul Orient, colecţionate între anii 1960 şi 1962, perioada pe care au petrecut–o în sudul Chinei.
