Prezentare
Conscripţia întocmită de episcopul Sinesie Jivanovici al Aradului, menţionează că la Juliţa, pe la 1755 exista o biserică de lemn, purtând hramul " Sf. Arhangheli"; după aproape jumătate de veac, această biserică a avut nevoie de reparaţii capitale, astfel că pe la 1787 locuitorii satului, din motive necunoscute, nemulţumiţi de vechea biserică edifică alta nouă.
Planul bisericii este un dreptunghi terminat spre răsărit cu o absidă nedecroşată, ridicată pe cinci laturi ale unui poligon; lungimea este de 15,5 m, iar lăţimea de 6,5 m, înălţimea turnului este de 15 m; ferestrele sunt relativ mari, fiind distribuite două în naos şi trei în absidă.
Interiorul bisericii se remarcă prin spaţiul generos al naosului, acoperit cu obişnuita boltă semicilindrică, iar altarul prezintă o boltă semicilindrică uşor înclinată, alcătuită din scânduri tăiate şi dispuse orizontal; iconostasul se înalţă până la boltă, iar naosul este despărţit de pronaos de un perete, având trei deschideri largi, două laterale – pentru ca femeile să poată privi spre altar şi să urmărească slujba – şi o deschidere înaltă de comunicare între cele două compartimente.
Biserica a fost pictată în întregime de o echipă de pictori-zugravi compusă din Nicolae de la Lupşa Mare, Simion Silaghi şi Nichifor Nandroniă ; programul iconografic a fost influenţat în mare parte de către Nicolae de la Lupşa Mare; pe spatele uşilor împărăteşti s-au semnat toţi preoţii care au angajat zugravii în vederea pictării bisericii.
Numărul mare al cărţilor de cult, de la biserica din Juliţa, tipărite în Ţara Românească, în limba română, denotă legăturile strânse care s-au stabilit în secolul al XIII –lea între românii din Valea Mureşului de Jos şi cei de dincolo de Carpaţi.