Ansamblul mănăstiresc cuprinde: biserica cu hramul “Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” – ridicată la începutul sec. XIV., chiliile vechi – realizate în perioada sec. XVIII – XIX, chiliile noi – ridicate în 1905. Acesta este unul din cele mai vechi aşezăminte monahale din ţară.
Legenda mănăstirii este legată de descoperirea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul Isus. Tradiţia spune că un taur a săpat cu coarnele sale, în locul construcţiei mănăstirii, descoperind astfel icoana miraculoasă. Pe de altă parte, cercetările arheologice efectuate în 1976 au scos la iveală mărturii ale existenţei mănăstirii de la începutul celui de al doilea mileniu al erei noastre.
Etimologic numele de Hodoş-Bodrog vine din limba slavă: hudus – însemnând festiv, fiind chiar numele taurului care a descoperit icoana, iar Bodrog – fiind tărâmul dintre ape, ce vine de la numele a două localităţi vecine, în preajma cărora s-a clădit mănăstirea.
Mănăstirea este una de călugări, de cult ortodox, fiind un obiectiv turistic şi monument istoric de interes naţional.
Biserica din interior, datează din a doua jumătate a sec. XIV (1370). Ulterior, ea a fost refăcută în stil baroc, cu fresce de factură bizantină, fapt ce s-a petrecut în sec. XVIII. Un fapt demn de remarcat este acela că biserica a fost construită din pietre şi cărămizi, provenind de la vechi aşezări romane (fapt remarcat pe peretele de nord al bisericii).
O parte a picturii bisericii datează din sec. XVI – XVII, dar datorită intemperiilor s-a degradat, fiind restaurată de către pictorii Anastase Demian şi Cornel Cenan în 1938, respectiv 1943. În 1968, pictorul Eremia Profeta a decorat biserica pe exterior.
