Prezentare

În zona de nord - vest a Aradului, în cartierul Gai, la capătul străzii Dunării, se înalță unul din cele mai reprezentative monumente din secolul al XVII-lea, din zona de vest a țării, Mănăstirea Sfântul Simeon Stâlpnicul sau Mănăstirea Gai. Mănăstirea Gai a fost ridicată între anii 1760-1762 de către episcopul Sinesie Jivanovici (1751-1768) pentru veșnica sa pomenire și pentru a fi folosită de urmașii săi în scaunul episcopal al Aradului.
Fațada de răsărit a complexului arhitectonic este impunătoare și bogat ornamentată, având nota caracteristică pentru construcțiile de epocă. Turnul bisericii, aflat în zona de sud-vest a complexului, impresionează prin cele două registre și cornișa dintre ele, bogat ornamentată arhitectonic. În axul turnului este plasată ușa de intrare în biserică, prevazută cu un ancadrament dreptunghiular din piatră. Turnul este prevăzut cu un acoperiș piramidal, compus din pante arcuite și este realizat din tablă de zinc.
În interior, planimetria bisericii prezintă împărțirea caracteristică bisericilor ortodoxe. Spre răsărit se află absida semicirculară a altarului, care la exterior prezintă o formă poligonală. Masa altarului este cioplită din marmură roșie. În altar a fost înmormântat episcopul Sinesie. După demolarea vechii catedrale a Aradului, în anul 1861, au fost strămutate și înmormântate la Gai, în interiorul altarului, rămășițele pământești ale episcopilor înhumați în catedrală. Arhitectura iconostasului evocă stilul neoclasic. Pictura iconostasului a fost realizată de Stefan Tenețchi în anul 1767 în stilul Renașterii italiene târzii. De o frumusețe deosebită sunt ușile împăratești, cu o ornamentație deosebit de bogată. Acest ansamblu arhitectonic de epocă, a fost întregit prin aducerea, în cadrul complexului, a bisericii de lemn, din Seliștea de Mureș -comuna Petriș- unul din cele mai reprezentative monumente din lemn ale arhitecturii românești de pe Valea Mureșului în secolul al XVIII-lea.
În cadrul mănăstirii există și un punct muzeistic ce cuprinde colecţia eparhială de artă bisericească din perioada sec. XVI – XX (obiecte vechi bisericeşti, carte şi artă veche românească); el a fost înfiinţat din iniţiativa PS Episcop Teoctist (fost Patriarh) care a amenajat muzeul în spaţiul din conac (vechea reşedinţă de vară episcopală); colecţia are valoare de patrimoniu şi cuprinde obiecte de pe întreg teritoriul Episcopiei Aradului; lucrările de amenajare s-au terminat în 1967, iar opera de organizare a muzeului a fost continuată de Episcopul Visarion şi apoi de PS Episcop Timotei.