În anul 1868, conducerea oraşului a luat o decizie fermă referitoare la construirea sediilor primăriei şi teatrului; aceastã hotărâre a fost încurajată de situaţia economică deosebită a localităţii care, în acel moment, era în plină dezvoltare economică; clădirea a fost construită între anii 1872-1874; în anul 1874, la inaugurarea clădirii teatrului a participat însuşi împăratul Franz Iosif I; până la cel de al doilea război mondial teatrul a funcţionat cu o secţie de proză şi una muzicală.
Clădirea a suferit două incendii de proporţii; după incediul din 1882 clădirea a fost reconstruită după planurile arhitectului Andor Halmay; în urma celui de al doilea incendiu din 1955, teatrul a suferit modificări esenţiale: intrarea principală a fost mutată spre bulevard, sala de spectacol a fost micşorată, i s-a adăugat o sală de studio la etajul al doilea; intrarea principală a devenit somptuoasă, peste cele şase coloane cu capiteluri corintice s-a ridicat timpanonul cu basoreliefurile realizate de sculptorii arădeni Valeriu Brudaşcu, Ioan Tolan si Emil Vitroel; în 1967, în interiorul teatrului, a fost amenajată o mică sală de spectacole, cunoscută de toţi arădenii, sub numele de sala Studio.
